Jongland prin mintea mea

Privesc la geam. . .
Te vad zburand,
Te vad prin ceruri inaltand,
Comori de rauri dalbe.
Le iei de jos,
le stergi de praf,
le sufli glasul tau suav
si le prefaci in diamante.
Te duci prin vis,
jonglezi putin,
ma tragi de gene si-mi intinzi
minuni de nestemate.

un viu mort

Ti s-a intamplat vreodata sa strigi intr-o multime si sa nu iti dea nimeni atentie? Sa plangi in hohote iar interlocutorul tau sa-ti povesteasca ce momente extraordinare a petrecut,fara sa observe nici o lacrima?ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa spui ceva si in acel moment sa intervina mereu altcineva? Sa vrei sa imparti un mar si sa nu ai cu cine? Sa te tai la deget si sa nu aiba cine sa-ti lege bandajul? Nu te-ai simtit atunci ca un mort,ca o fantoma hoinarind prin lume fara sa fie observata? Ce chestie! Oare cat timp ii ia unui om pana isi da seama si se impaca ,cu chestia ca e singur pe lume?

Invata! Ocroteste! Iubeste!

Invata sa-ti cresti si sa-ti ocrotesti iubirea si fiinta iubita,la fel cum pamantul ocroteste si inveleste samanta.Ceea ce,la inceput ,nu este decat un mic bob,ajunge sa fie deseori,un arbore puternic si falnic sau o planta plina de rod.Ocroteste ceea ce este mic si plapand la inceput,caci numai asa va putea ajunge o planta matura si plina de rod.Rareori creste ceva pe um pamant sterp.Iubeste si fa din fiinta ta un teren fertil, pe care sa poata creste si sa se poata dezvolta samanta iubirii,asta inseamna a fi matur si responsabil